Volumul semnat de Mihaela Viăsceanu, intitulat lstoria şi teoria artei, analizează arta din perioada cuprinsă intre sfărşitul Antichității clasice — cu care se suprapune in manifestare arta paleocreştină arta bizantină, artele Evului Mediu: romanic şi gotic şi arta Renaşterii din Italia. Studiul este anticipat de o introducere in ceea ce presupune din punct de vedere metodologic cercetarea in domeniul istoriei artei de definirea conceptelor ce devin instrumentele unei cercetări riguroase (analiza structurală) in toate domeniile artei (majore sau minore).

Mihaela Vlăsceanu, doctor in istorie al Universităhi Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, predă cursurile de Istoria artei şi cele conexate domeniului, in cadrul Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie. Debutează in domeniul universitar din 1995, urmănd ierarhia universitară ca preparator, asistent, lector şi, din 2017, conferențiar şi conducător de doctorat. Evoluţia academică este conturată de preocupările din domeniul istoriei artei, autoarea publicând peste 40 de articole şi studii in reviste de specialitate, un caiet de seminar, instrument didactic indispensabil predării disciplinei, intitulat Elemente de istoria artei europene, Editura Aura, Timişoara, 2002, la care se adaugă volume in care sunt integrate rezultate ale cercetării: Sculptura barocă din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2005, şi colaborări in cadrul realizării unor monografii artistice: Lucian, episcopul Caransebeşului, M. Vlăsceanu, Petru Bona, Catedrala episcopală Sf. Mare Mucenic Gheorghe din Caransebeş, Editura Mirton, Timişoara, 2007; Lucian, episcopul Caransebeşului, M. Vlăsceanu, Petru Bona, Biserica Naşterea Si. loan Botezătorul din Caransebeş, Editura Brumar, Timişoara, 2008.