O carte scrisă cu uneltele impecabile ale istoricului, dar şi în duhul mărturisitor al conştiinţei creştine, şi care demontează definitiv calomniile vechii Securităţi (dar şi ale rămăşiţelor ei postdecembriste) cu privire la marele animator al Rugului Aprins de la Antim, poetul Sandu Tudor (devenit ieroschimonahul Daniil de la Rarău), mucenicit în temniţa comunistă de la Aiud (1962) şi gata să intre - alături de alţi sfinţi ai închisorilor - în sinaxarul ortodox - în sinaxarul ortodox al neamului românesc.
Comunismul, cu toată otrava lui bezbojnică, nu va muri cu adevărat decât atunci când vor începe să retrăiască apoteotic în inimile şi în conştiinţele noastre cei pe care el i-a ucis pentru credinţa lor în Dumnezeu şi în destinul creştin al acestui colţ de lume.
Daniil Sandu Tudor, în lamura mucenicească a vieţii lui, este parte a acestui pariu românesc cu eternitatea.