La Botez se deschide cerul ca semn că cerul primeşte pe cel care se boteză, că acel care se botează, se botează pentru cer, chiar dacă va trăi aici, pe pământ, pentru că destinaţia lui este cerul. Suntem cetăţeni ai cerului - pe pământ duntem trecători, iar în cer suntem totdeauna vieţuitori. Bineînţeles că, pentru a fi în cer, trebuie să se unească cerul cu pământul şi să trăim o viaţă cu gândul la cer, şi aceasta nu numai din când în când, ci mereu. Să ne gândim mereu la Dumenzeu Tatăl, la Domnul Hristos, la Duhul Sfânt, la Maica Domnului, la sfinţii lui Dumnezeu. Deci se deschide cerul pentru fiecare om care se botează. S-a deschis cerul şi pentru noi, e deschis şi pentru noi când citim din Sfânta Evanghelie.