„Iubirea presupune totdeauna două eu-uri care se iubesc sau un eu care iubeşte şi un altul care primeşte iubirea, sau de care cel ce iubeşte ştie că e conştient de iubirea lui. Şi aceasta, într-o reciprocitate. Dar în acelaşi timp iubirea uneşte cele două eu-uri în proporţie cu iubirea dintre ele, fără să le confunde, căci aceasta ar pune capăt iubirii. Deci iubirea desăvârşită uneşte paradoxal aceste două lucruri: mai multe eu-uri care se iubesc, rămânând neconfundate, şi o unitate maximă între ele. Fără existenţa unei iubiri desăvârşite şi veşnice nu se poate explica iubirea din lume şi nu se vede nici scopul lumii. Iubirea din lume presupune ca origine şi scop iubirea eternă şi desăvârşită între mai multe Persoane divine.”

Preotul Profesor DUMITRU STĂNILOAE

„Teologia Dogmatică Ortodoxă, elaborată de Părintele Dumitru Stăniloae, este, încă, cea mai amplă sinteză teologică românească, al cărei conţinut excepţional de bogat, născut dintr-o gândire profund familiarizată cu dogmele credinţei ortodoxe, dar şi cu limbajul filosofiei şi al Filocaliei, oferă o mare bucurie sfântă celor ce doresc să crească duhovniceşte în comuniune cu Dumnezeu. Expunerea conţinutului credinţei ortodoxe într-un limbaj adual îl determină pe dtitor să se angajeze sufleteşte şi să partidpe el însuşi la reflecţia autorului privind marile teme ale Dogmaticii creştine. […] Datorită operei Părintelui Stăniloae, care a influenţat masiv evoluţia gândirii teologice din ultimele decenii, studiile de teologie dogmatică elaborate de teologi români şi străini s-au orientat mai mult spre izvoarele patristice şi neopatristice pe care Părintele Stăniloae le-a readus în adualitate.”

DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române