Familia este o minune imposibil de explicat, deşi se fac o mulţime de încercări în acest sens. Gândiţi-vă: doi oameni necunoscuţi, străini unul celuilalt, absolut diferiţi – bărbat şi femeie – se întâlnesc, comunică o vreme oarecare, apoi încep să trăiască împreună, să doarmă împreună, să nască copii, să îşi zică „noi” şi să simtă înrudire uneori mai apropiată chiar decât cu rudele de sânge. La un moment dat le este greu chiar să-şi imagineze că au trăit cândva unul fără celălalt. Cum se întâmplă asta? De ce? E mai simplu să înţelegi şi să explici de ce oamenii nu trăiesc împreună, se despart sau nu leagă în general nicio relaţie. Aici totul este logic şi legic. Însă iubirea nu este legică şi nici logică, ea este suprafirească... Poate pentru că este darul lui Dumnezeu, omul nu poate să îi dezlege misterul?
Fiecare cuplu familial are o poveste de dragoste proprie, un drum propriu către căsnicie. Cineva reuşeşte de la prima încercare să construiască o barcă a familiei rezistentă, la altcineva nu decurge totul atât de lin cum şi-ar dori şi trebuie să treacă prin greutăţi, suferinţe şi pierderi, pentru a dobândi o familie. Dar fiecare uniune conjugală este o bijuterie unică! Cu proprii particularităţi, limite, împletiri excepţionale de destin, îmbinări neaşteptate de lucruri nepotrivite. Fiecare familie este incredibil de frumoasă în felul ei.