„...Dacă vom avea de pătimit necazuri şi suferinţe, să nu fim nerecunoscători şi nemulţumitori din această pricină. Dacă vom primi lovitură de sabie sau rană sau mii de morţi, vom pătimi toate acestea pentru Hristos şi pentru credinţa plină de evlavie a patriei noastre; e mai bine să murim decât să ducem o viaţă de ruşine, în robie; e mai bine să murim în luptă decât să ne întoarcem cu spatele şi să fugim dinaintea vrăjmaşilor noştri. Am vieţuit mult timp pentru cele lumeşti, să ne străduim, aşadar, să primim curând suferinţele, pentru a trăi veşnic în Ceruri; să ne numim ostaşi ai lui Hristos, pătimitori pentru credinţă, pentru ca numele noastre să fie înscrise în Cartea Vieţii. Să nu ne cruţăm trupurile în luptă, pentru ca de la Începătorul nevoinţei să primim cununi strălucitoare. Pătimirile dau naştere la slavă, iar ostenelilor le urmează odihna.”