Ar mai fi de adăugat ceva în legătură cu această modalitate atât de veche, atât de recurentă si atât de eficientă în eliminarea semenului; în cazul otrăvirii celuilalt, cert avem de-a face cu un procedeu fbarte vechi, aproape de când lumea organizată în societate, adică, etimologic zicând, de când oamenii s-au asociat în comunităţi; dacă urmărim istoria otrăvirilor: fie ele din dragoste, fie pentru putere (politică, eminamente), fie din ură nemotivată chiar (desi e mai greu de imaginat asa ceva), vom constata că mobilul e mereu acelaşi: eliminarea unui adversar (sexual, politic, economic, etc).

O eliminare întru totul elegantă însă, pentru că, orice s-ar spune sau crede, una e să vrei să-i dai în cap cuiva, la propriu, sau să-i tragi un glonte în cap, sau să-l hăcui ca pe o orătanie sau un patruped comestibil si cu totul altceva să-i oferi un pocal cu vin bun, chiar select, fie şi cu un ingredient care să-l facă să fie ultimul.