In societatea moderna s-a constatat un interes din ce in ce mai crescut pentru susținerea inițiativelor specifice antreprenoriatului, astfel incat, in Uniunea Europeana dar și in multe state din afara ei, a devenit necesara o formulare a politicilor de dezvoltare economica centrata inclusiv pe imbunatațirea mediului antreprenorial.

Acest demers a presupus – și presupune in continuare atat soluții de amortizare a posibilelor dificultați și obstacole cu care se pot confrunta antreprenorii dar și acțiuni direcționate spre sprijinul direct al acestora. Astfel, susținerea antreprenoriatului a devenit o prioritate a guvernelor – ca soluție pentru ieșirea din criza și pentru stoparea cresterii ratei șomajului. In ultimii ani, guvernele europene aloca constant resurse pentru redresarea intreprinderilor sub diferite forme de ajutor: garanții pentru credite, subvenții de taxe, credite pentru cercetare-dezvoltare menite sa forțeze inovarea sau pentru incurajarea startup-urilor. Se poate constata faptul ca, la nivel european, promovarea inițiativei antreprenoriale dar și a responsabilitații sociale au devenit doua componente definitorii pentru modelul economic de succes, direcție ce a dinamizat sectorul privat prin eficientizarea și simplificarea cadrului de reglementare.

Importanța antreprenoriatului din punct de vedere socioeconomic rezida in special in analiza acestuia ca sursa de generare a locurilor de munca. Astfel, s-a constat ca la nivel european, anual, 4.1 milioane de locuri de munca noi provin din firme nou inființate. S-a constatat de asemenea ca in lipsa inițiativelor antreprenoriale, rata medie a ocuparii ar fi negativa. In contextul actual este cu atat mai mult nevoie de susținere a start-up-urilor cu cat acesta este caracterizat de instabilitate la nivelul mediilor economice, instabilitate care amenința supraviețuirea firmelor nou inființate.

O forma de sprijin suplimentara ar consta inclusiv in asistarea noilor antreprenori nu doar in inființarea de noi firme dar și in demersuri subtile care țin de afirmarea pe piața și menținerea la un nivel optim al funcționarii afacerii.

Dezvoltarea antreprenorialului este dependenta in mod complex de contextul economico-social al tarii/regiunii; aspecte demografice si ale ocuparii fortei de munca, caracteristicile mediului de afaceri, inzestrarea cu resurse si existenta unei infrastructuri adecvate sunt definitorii in stimularea apetentei catre dezvoltarea de noi afaceri. Este motivul pentru care prima parte a lucrarii abordeaza cateva dintre caracteristicile economice-sociale ale populatiei si firmelor din Romania, la nivel national si al euroregiunilor.

Exista o serie de definiții și operaționalizari ale antreprenoriatului insa, pe scurt, acesta poate fi cel mai simplu caracterizat de capacitatea unei persoane de a-și pune in practica ideile. Aceasta implica inovare, creativitate și asumarea unor riscuri, precum și capacitatea de a planifica și de a gestiona proiecte pentru realizarea unor obiective. Avand in vedere insasi substanta antreprenoriatului – aceea ca o persoana sa fie intreprinzator, de a infiinta si conduce in nume propriu o intreprindere, de a isi asuma riscul de a gasi profitabilitate sau eficacitate prin exploatarea unor oportunitati, lucrarea de fața include abordarea unor aspecte subtile care tin de profilul psihologic si comportamente proactive ale persoanei.

Pornim de la concepția conform careia cunoașterea și analiza profilului antreprenorului sunt direcții ce pot susține ințelegerea nevoilor de dezvoltare a unor calitați specifice dar și de potențare a celor deja existente. Literatura de specialitate cuprinde la momentul actual numeroase referiri legate de faptul ca antreprenoriatul de succes are la baza unele caracteristici personale care diferențiaza individul cu astfel de inițiative fața de simplul angajat. Este și de așteptat avand in vedere complexitatea activitații antreprenoriale, care comparativ cu alte situații profesionale, presupune nu doar adaptarea la poziția ocupata și asumata de persoana in cauza ci și o funcționare performanta raportat la mai multe nivele.

Astfel, dupa cum am menționat, antreprenoriatul presupune antrenarea unor resurse personale specifice – de la creativitate – a genera idei care sa aduca inovație intr-un domeniu profesional, la viziune – care asigura ca astfel de idei sa fie viabile și utile, pana la caracteristici interpersonale precum capacitatea de a forma o rețea sociala de colaborare și bune abilitați de coordonare de echipe și angajați.

Pornim așadar prezentul demers de analiza in ceea ce privește antreprenoriatul de la nevoia de a identifica potențialul pentru astfel de inițiative in contextul unei societați aflate in dezvoltare, marcata de numeroase provocari in ceea ce privește creșterea angajabilitații și aprofundam posibilitatea de a identifica in mediul rural romanesc direcții utile in ceea ce privește potențialului antreprenorial asociat. Speram ca un astfel de demers sa constituie baza pentru generarea ulterioara de soluții integrate și adaptate realitații persoanelor din zona rurala, soluții care vor veni in sprijinul acelora care iau in calcul posibilitatea de a-și asuma imbunatațirea propriei vieți și a celor din proximitate prin aplicarea de idei viabile care pot sta la baza crearii de locuri de munca, generarii de venituri independente și de ce nu, la inovație in raport cu domenii specifice.

De asemenea, putem lua in calcul posibilitatea ca prezenta analiza sa reprezinte o sursa de incurajare pentru persoanele din mediul rural interesate de opțiunea de a se implica in mod independent și pro-activ in creșterea calitații propriei vieți prin demararea de proiecte personale. Pe masura ce numarul modelelor de succes in antreprenoriatul rural va crește, ne vom putea aștepta chiar la o schimbare la nivelul tradiției – cunoscut fiind faptul ca in prezent principala activitate și sursa a veniturilor in acest mediu este reprezentata de agricultura de subzistența.

Din acest punct de vedere putem privi dezvoltarea antreprenoriatului rural și ca o oportunitate de dezvoltare personala. Activarea resurselor necesare pentru demararea inițiativelor proprii poate fi asociata cu nevoia de a se adapta la situații noi, care treptat genereaza activarea de resurse personale și antrenarea unor calitați personale care anterior nu s-au putut manifesta sau chiar nu au fost cunoscute de persoana care le deține. La acest nivel, intervine rolul introducerii evaluarii psihologice ca instrument pentru o abordare validata și adaptata nevoilor persoanei. Identificarea profilului de personalitate (in cazul de fața prin intermediul studiului intereselor vocaționale) constituie o baza semnificativa in raport cu integrarea unor masuri de sprijin a antreprenorilor in conformitate cu nevoile acestora de dezvoltare, atat din punct de vedere personal cat și profesional.