Vladimir Ghika (25 Decembrie 1873, Istanbul – 16 Mai 1954, Jilava, BucureÈ™ti) a fost un prinÈ›, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin È™i bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe È™i al apărării al României.

În 1902, după un misterios discernământ, pentru a fi „È™i mai ortodox” face profesiunea de credință catolică. Dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunÈ›e la idee, măcar pentru o perioadă, È™i să se dedice apostolatului ca laic. Și-a desfășurat activitatea extraordinară în toată lumea, la BucureÈ™ti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires…

Mai târziu, în glumă, Papa Pius al XI-lea îl va numi „marele vagabond apostolic”. În 7 Octombrie 1923 este sfinÈ›it preot la Paris de Cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului. Sfântul Scaun i-a acordat la scurt timp după hirotonire dreptul de a celebra È™i în ritul bizantin. Întors în È›ară, se dedică operelor de caritate, înfiinÈ›ând primul spital gratuit din România È™i prima ambulanță.

După venirea la putere a comuniÈ™tilor refuză să plece cu trenul regal. Este arestat la 18 Noiembrie 1952 sub acuzaÈ›ia de „înaltă trădare” È™i întemniÈ›at la Jilava unde este bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 Mai 1954 trece la cele veÈ™nice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.

Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 August 2013, la BucureÈ™ti, în cadrul unei slujbe religioase solemne.

‒ Profesiunea de credință catolică… pentru a fi „È™i mai ortodox”

‒ RenunÈ›area la bogățiile lumii materiale È™i triplul jurământ – al sărăciei, castităţii ÅŸi ascultării

‒ Câteva documente de la Securitate

‒ Familia Ghica în căutarea numărului de aur È™i a lui Salvador Dalí

‒ Predica trimisului papal la beatificarea Monseniorului Ghika È™i următorii români cărora le va fi recunoscută sfinÈ›enia de către Vatican