Cea mai cunoscută scriere istorică a lui Constantin Negruzzi este nuvela Alexandru Lăpuşneanul, considerată cea dintâi din genul literaturii istorice de la noi, dacă exceptăm, desigur, cronicile medievale. Alexandru Lăpuşneanul este totodată o proză romantică, scrisă ca urmare a recomandărilor lui Mihail Kogălniceanu din Introducţia la revista „Dacia literară”, în 1840, şi care reprezintă manifestul romantismului românesc. Kogălniceanu le recomandă scriitorilor vremii lui să se inspire din natura ţării, din obiceiurile trecute şi din evenimentele istoriei naţionale. Negruzzi a urmat a treia cale în câteva din scrierile sale, la fel cu Alecu Russo, Alecsandri şi alţii. Nuvela e solid construită, concisă în felul clasic, deşi tema e curat romantică, populată de personaje puternice, în cap cu Lăpuşneanul, captivantă sub raport epic. Ne ţine şi astăzi, după un secol şi trei sferturi, cu sufletul la gură.