„În ciuda unui întreg alai de comentatori și deci, deja, a unei idei de-a gata potrivit căreia Bruno Latour s-ar rupe de predecesorii săi imediați, marea pleiada (sau generație ’30) a gânditorilor așa-zis poststructuraliști, incorect (dar nu și involuntar) numiți „postmoderni” (Foucault,Derrida, Deleuze etc.), mie mi se pare că, dimpotrivă, Latour este exemplar și prin modul absolut corect (etic și istoric) în care, da, îi istoricizează pe aceștia: încercând să-i depășească continuându-i, pornind de acolo de unde aceștia au ajuns, preluându-i ca dat istoric, nu prefacându-se ca nu au existat și răsuflând ușurat, asemeni marii noi conjurații a conservatorilor fundamentaliști de toate culorile și de toate nuanțele (neoliberali sau neomarxiști), că au eliberat scena istorică a ideilor. Latour reușește să pozitiveze constructiv ceea ce predecesorii săi imediați, în ciuda diferențelor care îi despart, deconstruiau critic.” (Bogdan Ghiu)

Bruno Latour (n. 1947), filosof, antropolog și sociolog al științei francez. Între 1982 și 2006 a predat la catedra de sociologie a Școlii Naționale de Mine din Paris, activând și ca visiting professor la London School of Economics și la Harvard University. Din 2006 este profesor la Universitatea de Știinţe Politice din Paris, unde începând cu 2015 este director la Medialab.

Lucrări principale:

Nous n’avons jamais éte modernes. Essai d’antropologie symétrique [N-am fost niciodată moderni. Eseu de antropologie simetrică, Tact, 2015] (1991),La vie de laboratoire. La production des faits scientifiques [Viața laboratorului. Producerea faptelor științifice] (1988), Les Microbes: guerre et paix [Microbii: război și pace] (1984),Enquete sur les modes d’existance. Une anthropologie des Modernes [Cercetare asupra modurilor de existenţă. O antropologie a modernilor, Tact, 2016] (2012)