O poetă, o scriitoare (în sens pur beletristic) care se interesează în acelaşi timp, cu aplicaţie şi cu profesionalism, de teme dificile şi analizează fenomene precum „gulagul”, „tortura”, violenţele etc. nu poate să nu atragă, fie şi involuntar, atenţia.
Dacă ar fi să folosim o tipologie clasică, am spune că la Ruxandra Cesereanu genele vir şi femina sunt nu numai în proporţii sensibil egale, dar şi într-un echilibru etern instabil. Ceea ce o face imprevizibilă, adesea contradictorie, greu de redus – cel puţin deocamdată – la unitatea unei formule şi definiţii de sinteză. Ruxandra Cesereanu dovedeşte disponibilitatea largă pentru insolit şi pentru „lovituri de teatru”, impulsuri surprinzătoare şi teme de „efect”.
Adrian MARINO

Radiografiind proiecţiile imaginare violente care par venite să umple „sublima” gaură rămasă în locul stemei de pe steagul românesc postcomunist (aşa cum e aceasta comentată emblematic de către Slavoj Žižek), Ruxandra Cesereanu se supune unei autoflagelări intelectuale a cărei miză e, primordial, una etică. Reperul în ordine morală îl constituie fenomenul Piaţa Universităţii. El e considerat „momentul cel mai viu şi mai integru al postcomunismului românesc” şi e contrapus mineriadelor. Eseul Ruxandrei Cesereanu poate fi astfel înţeles „şi ca un omagiu adus «Golanului», adică spiritului liber”.
Laura PAVEL

Cartea este deopotrivă cuprinzătoare şi sagace, statistică şi suculentă. Factologică şi speculativă, sinteză a gazetăriei pamfletare de la noi, ca şi o reuniune a polarităţilor politice extremiste în unghiul retoricilor de animalizare-întru-linşare a adversarului şi de sexualizare a limbajului.
Dan C. MIHĂILESCU