A F I S A U A N U F I
î N Ă U N T R U L C L A N U L U I ?
A C E A S T A E î N T R E B A R E A.

Dar snobul are cu adevărat de ales?
Tu ești snob?
Și… când ești snob?
Dar poți să fii snob fără să știi?
Oricum, cel dintâi semn de snobism este să te aperi de snobism.

Snobismul este un aer de superioritate care temperează nebunia de a te sprijini pe o prejudecată prin înțelepciunea de a te lua peste picior pe tine însuți, asemenea prințului de Guermantes, care a refuzat o invitație la cină printr-un bilețel ce suna așa: „Imposibil să ajung la cină astă seară, minciuna o transmit mai târziu.“

Proust • Bergson • Wilde • Marivaux • Pascal • Tocqueville • Kant • Hume • Nietzsche • Bourdieu • Sartre • Camus • Cioran • Machiavelli • Spinoza • Onfray

Snobismul e o dispoziție a temperamentului care depinde de împrejurări, o slăbiciune, o pasiune tristă, o robie în care nesiguranța cu privire la ceea ce ești îți impune, brusc, să-l reduci pe celălalt la ce ai vrea să fie.

„Și apoi, filozofia îmi pare că ne oferă mijloacele pentru a gândi snobismul (pe care istoria îl prezintă ca pe un fenomen punctual, iar sociologia îl indexează la lupta de clasă) ca pe o deturnare de la ideea de certitudine însăși. Ce înseamnă să fii snob? Să simți ca indubitabile «adevăruri» care nu sunt așa.
[…]
«Nu trebuie blamat (filozoful) pentru aerul naiv și pentru neștiința lui, când are de-a face cu sarcini îndeplinite de sclavi», căci nimeni nu știe mai bine ca el «cum să-și ridice toga, cu un gest relaxat, pe umărul drept… ca să proslăvească viața cea adevărată, viața zeilor și a oamenilor fericiți» (Theaitetos). Mulțumesc frumos. De două mii cinci sute de ani trebuie să ne apărăm de povestea asta.
[…]
Mai întâi, dacă există o disciplină căreia i s-a făcut un proces pe caz de snobism, aceea e tocmai filozofia; ce este figura filozofului cu capul în nori, inadaptat la realitățile concrete, pierdut în speculații, dacă nu filozofia așa cum și-o imaginează snobul care strâmbă din nas la adresa filozofului pentru că i se pare snob? De unde vine perenitatea neobosită a acestui clișeu care cere să te păzești mereu de a avea capul în nori dacă ești filozof? Dintr-o combinație de snobisme.“