Toată familia mea benchetuieşte la „Local familial”.
Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe.
Verişoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuţit pe cuţit, priveşte buchetul de liliac, râde, ascute: hârşt, hârşt, cuţit pe cuţit. într un colţ un ţigan îşi înmoaie vioara în halba cu bere ca pe miez de pâine. Bunicii mei din flori, mătuşile. Cu pozele din albumul de familie, bine amestecate, filate febril, rudele mele joacă un joc. „Joacă, domne, odată!”, îmi strigă una din rude, iar eu arunc pe masă poza mea de la 13 ani drept valet de verde, drept damă de cupă, drept şeptar rupt la un colţ. Mama se nvârte printre mese, veselă. Toţi o ciupesc tandru, o mângâie, o strigă. Buniciimei din flori, mătuşile. Berea scârţâie n halbe, scârţâie pozele la încheieturi, eu dau noroc şi arunc doi muguri pe tăblia jocului de table. Ei strigă „Ai zaruri măsluite” şi mi rup zarurile între dinţi. Mama serveşte, părul ei se revarsă în bucle blonde peste marginea halbelor. Toate rudele îşi trec mâna prin el înainte de a bea. Flutură rufele pe frânghie deasupra meselor din „Local familial”. Toată lumea e adunată. Bunicii mei din flori, mătuşile. Mie îmi aduce mama cei mai frumoşi, cei mai bine făcuţi mititei, aduce liliac alb în halbe la „Local familial” unde toată familia mea benchetuieşte.