Ultimii ani au lansat în cultura discursului românesc o problematică specifică mai ales perioadei interbelice: Biserica și politica. Dintre analizele propuse cititorului ro­mân, cele mai multe vorbesc despre crize, anticrize ori pericrize, analizează date și probleme geopolitice ori structurări socio-teologice. într-o nevoie absolută de a ieși din frustrarea comunicării cu laicatul român, departe de construcția mirenilor de altădată, teologul modern a compilat, a absorbit și repromulgat idei, a provocat diagnoze și s-a amăgit că poate construi un răspuns cordial la dilemele specialiștilor profesioniști.

Părintele Roger Coresciuc invită la un exercițiu inedit: întoarcerea la geneza patristică a unor termeni și conținuturi de socio-politică, prelevarea unor țesuturi de politologie antică, artefacte ale gândirii dinamice asupra lumii, fără de care lumea nu se mai poate interoga constructiv.

într-o vreme a negării tradiției, în multele sale aspecte, lucrarea aceasta ne îndeamnă la adâncirea în gândire, la meditarea asupra fundamentelor patristice ale răspunsului Bisericii la dilemele, uneori atât de false, ale unei societăți prea grăbite să mai asculte răspunsul ei.