Traducere din limba franceza si note de Laurentiu Zoicas
Postfata si nota biografica de Frederic Bonnor
Capitanul Conan a fost distins in 1934 cu prestigiosul premiu Goncourt, iar in 1996 a inspirat filmul cu acelasi titlu regizat de Bertrand Tavernier.
Primul Razboi Mondial se apropie de sfirsit. Detasamentul locotenentului Conan din Armata franceza de la Dunare asteapta intr-o padure de pe malul bulgar al fluviului. Trimisi in Romania, oamenii lui Conan, frustrati ca, dupa patru ani de razboi si de actiuni indraznete, nu mai primesc nici un fel de misiuni de lupta, intra in conflict cu justitia militara. Locotenentul Norbert, prietenul lui Conan, va ancheta, in calitate de comisar raportor, faptele unor militari care nu par dispusi sa accepte ca violenta pe care razboiul o justifica se transforma, pe timp de pace, in crima.
„In ciuda armistitiului si a eliberarii Romaniei, Armata de la Dunare va ramine mobilizata timp de mai multe luni. Soldatii ei sint incazarmati la Bucuresti si intimpina dificultati in readaptarea la legile vietii civile. Acesta este fundalul romanului Capitanul Conan... Descrierile sint precise, caci, pentru a povesti, scriitorul s-a bizuit pe propriile lui amintiri, consemnate in carnete pe care le-a tinut de-a lungul intregului razboi tocmai pentru a putea reconstitui in amanunt aceste instantanee ale Istoriei. Solida lui documentatie ne permite ca, citind Capitanul Conan, sa intreprindem o adevarata calatorie in timp.” (Frederic Bonnor)