Am simţit afinitate, ca şi dumneavoastră, faţă de ideea care a inspirat Fundaţia Nobel, ideea că o gândire este internaţională şi supranaţională, iar lucrul acesta nu este folosit pentru război şi supranaţională, iar lucrul acesta nu este folosit pentru război şi distrugere, ci pentru pace şi împăcare. Totuşi, idealul meu nu este să estompez trăsăturile naţionale, ceea ce ar duce la o umanitate indistinctă din punct de vedere intelectual. Dimpotrivă, fie să existe diversitate în toate formele şi culorile vieţii de pe dragul nostru pământ!
Hermann Hesse, la decernarea Premiului Nobel, 1946

In povestirile sale, Hermann Hesse cultivă în ponderi egale emoţia rafinată şi melodia fără cusur a frazei. E un analitic, fără îndoială, unul de o minuţie care, ea însăşi, face cât o sută de confesiuni. Pare să se cunoască pe sine, cu angoasele şi iluminările sale, aşa cum un profesionist îşi cunoaşte meseria. Nimic nu-i scapă. Nici un detaliu. Şi nimic nu este evaluat prea generos sau prea exigent. Această remarcabilă luciditate îşi are cel mai probabil originea în repetatele etape de criză existenţială. într-un asemenea moment limită, ne spun biografii, Hesse a apelat chiar la serviciile lui Carl Gustav Jung. Nu ştiu însă care dintre ei, a avut mai mult de câştigat.
Cosmin Ciotloş