Limitele în care poate fi exercitată libertatea de exprimare, concordanţa cu celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale, constituie o temă de mare actualitate, necesitând clarificări conceptuale şi soluţii jurisprudenţiale în acord cu standardele moderne de protecţie a demnităţii umane.
Prezenta lucrare, fără a-şi propune să fie exhaustivă, are ca obiectiv analiza cadrului de reglementare a libertăţii de exprimare şi a admisibilităţii restricţiilor de natură penală ce pot fi aplicate la nivel naţional, subliniind în mod constant starea conflictuală ce poate exista între libertatea de exprimare şi alte drepturi sau valori fundamentale.
Ideea centrală a lucrării se raportează la caracterul relativ al libertăţii de exprimare şi posibilitatea limitării exerciţiului acesteia, prin măsuri adoptate la nivel naţional, măsuri care trebuie să fie în concordanţă cu exigenţele de compatibilitate prevăzute de art. 10 al Convenţiei europene a drepturilor omului, supuse unei interpretări restrictive din partea instanţei europene de contencios al drepturilor omului, cu respectarea principiului proporţionalităţii şi a marjei naţionale de apreciere.