Cartea realizeaza un portret al intelectualului macinat de convingeri contradictorii si de o profunda dezamagire in fata mediocritatii lumii din jur, careia ii opune o atitudine critica si lucida, dar sfisiata de temeri si angoase. Un om sfirsit este confesiunea uluitoare a unei personalitati complexe, de un egocentrism maladiv, insa scrisa intr-o maniera impresionanta, cu inteligenta si deplina onestitate.

„Doar persoanele sterile si mediocre se preocupa de perfecta coerenta a gindurilor proprii si sint obsedate de teama de a nu gresi. Papini a gresit de multe ori, s-a contrazis cu furie, pina la a se compromite. Si totusi opera sa a ramas unitara si coerenta de la prima pina la ultima pagina.” (Mircea Eliade)