Trecut in 1988 in randul sfintilor, episcopul-ascet Teofan Zavoratul (1815–1894) a fost o personalitate duhovniceasca si teologica unica. Opera sa imensa — traduceri filocalice si patristice, comentarii biblice si minunate scrisori si cateva tratate morale — a jucat un rol decisiv in innoirea in duh patristic a Bisericii Ruse in veacul XIX. In peisajul Ortodoxiei moderne Sfantul Teofan este prin excelenta teologul inimii. Depasind schematismele reductioniste ale rationalismului si psihologismului, moralismului si sentimentalismului, gandirea duhovniceasca a episcopului-ascet din Visen poate fi inteleasa drept o fascinanta fenomenologie ascetico-mistica a inimii si duhului, cu o initiere in insasi inima traditiei ortodoxe. Admirabil restituita de regretatul Tomas Spidlik in monografia capitala pe care i-a consacrat-o, tradusa in romaneste in volumul de fata, gandirea duhovniceasca a Sfantului Teofan ofera repere esentiale pentru toti cei ce vor sa inteleaga viziunea despre om a Ortodoxiei. Lectura ei poate oferi contrapunctul necesar derutei omului contemporan. Blocat disperat intr-o celebrare a materialitatii opace si basculand intre o tehnologie tot mai abstracta si o carnalitate tot mai obsedanta, el are sansa de a avea aici o veritabila busola in calatoria duhovniceasca spre locul inimii si viata Duhului.