în partea finală a acestui volum am anexat trei prelegeri: conferinţa rostită de Edmund Husserl la Viena în 1935, „Die Philosophie in der Krisis der europäischen Menscheit” („Filozofia în criza omului european”), discursul adresat de Papa Benedict al XVI-lea participanţilor la întîlnirea rectorilor şi a profesorilor din universităţile europene de la Roma (2007) şi discursul către lumea culturii, rostit de acelaşi pontif în septembrie 2008, la Colegiul Bernardinilor din Paris (traducerea românească a textelor îmi aparţine). Consider că aceste prelegeri sunt nişte texte de referinţă pentru a vorbi azi cu sens despre „fragilitatea Europei”. Desigur, ele diferă prin tematică şi orientare: transcendentalismul şi idealismul filozofic al lui Husserl nu au multe în comun cu teologia lui Benedict al XVI-lea, care pune accentul pe logos-ul real, obiectiv al credinţei şi al raţiunii. Totuşi, fiecare din aceste texte exprimă, în propria lui sferă, un mesaj esenţial cu privire la cauzele profunde ale crizei actuale a culturii europene şi vorbeşte cu autoritate despre universalitatea tradiţiei culturale europene. Conferinţa lui Husserl este un semnal de alarmă pentru criza inteligenţei filozofice a omului european (criza unei theoria dezinteresate şi a unei cunoaşteri raţionale care se justifică numai prin ea însăşi), în timp ce discursurile lui Benedict al XVI-lea vorbesc despre ispita unui umanism universitar tot mai pozitivist şi despre criza căutării lui Dumnezeu (quaerere Deum). îi mulţumesc Franciscăi Băltăceanu pentru verificarea traducerii termenilor greceşti. Autoarea