„Dacă în perioada 1991-1996, şi astăzi, activitatea bancară nu a avut şi nu are o aură economică, iar sistemul de creditare funcţionează doar în interesul proprietarilor de capital, nu este deloc întâmplător.

Nu mai există optimism cu privire la rezolvarea problemei creditului naţional în condiţiile în care băncile comerciale cu capital privat din România au statut de utilitate publică şi sunt beneficiarii sprijinului primit, pe ascuns, de la statul român, dar ele acordă credite după bunul plac, fără să ţină seama de nevoia naţională, când fondurile de garantare, prin natura lor, sprijină aceleaşi bănci, oferindu-le posibilitatea realizării profitului fără să îşi asume vreun risc şi cu costuri minime, când guvernanţii, oficiali ai politicii economice, financiare şi bancare, sunt, de fapt, cei care încurajează aceste stări de lucruri... Deja este prea mult.”
Aurică Stoica DelaCrovu