Visul a fascinat dintotdeauna, rezervându-si un loc privilegiat în viata de zi cu zi a omului. Faptul ca
în timpul zilei rememoram si încercam sa retraim constient visele din timpul noptii, ca gasim timp pentru a
le povesti apropiatilor si pentru a le gasi o semnificatie, arata cu prisosinta importanta pe care le-o atribuim.
In credinta populara, visul este vazut ca un fenomen cu sens. înca din antichitate, visului i s-au
atribuit atât un sens de luminare divina, cât mai ales profetic. Astfel, teoriile populare au pus problema
interpretarii viselor înaintea stiintei, folosind metode simbolistice si de descifrare pentru o interpretare
necesara.
In credinta populara româneasca, visul este interpretat în functie de elementele importante care apar
în vis, acestea fiind ridicate la rang de simboluri universale, comune tuturor oamenilor. în satul traditional
românesc, interpretarea viselor importante era rezervata batrânilor satului sau vracilor, care cu o doza mare de empatie si intuitie reuseau ss formuleze o semnificatie a celor visate.
Cu timpul, începând din secolul al XVI-lea si, mai elaborat, în secolele XVIII-XIX, apar scrieri de
popularizare a interpretarilor viselor, asa-numitele carti sau dictionare de vise, realizate în baza experientelor individuale sau colective, dupa criterii mai mult sau mai putin relevante.
Autoarea lucrarii de fata, pasionata înca din copilarie de ocultismul românesc si de cautarea
adevarurilor ascunse în miturile si credintele populare, a reusit sa editeze o sinteza bine organizata si
documentata de interpretari, în baza unor carti de vise vechi, atent selectate. Colectia de interpretari de vise realizata include nu numai rezultatele culese din sursele populare, dar si contributii proprii, pe baza
propriilor experiente onirice ale autoarei.