Imagine coperta I: Florica Tănase, Înger păzitor (tehnică mixtă)

„Dorel Vișan este un poet de la Curțile Dorului.

A cântat sub ferestrele lui Lucian Blaga și Emil Isac pe când cei doi mari boieri ai scrisului gândeau Ardealul aplicat peste contururile lumii.

Într-o clipă de lumină, maeștrii, înălțându-se peste balcon, i-au zis:

– Dorel Vișan, tu îl vei cânta pe Dumnezeu și binecuvântarea vinului...

Și Dorel Vișan I-a ascultat cu prisosință”. (Fănuș Neagu)

* * *

Actor de primă linie la ora actuală în teatrul românesc (și, de ce nu am spune-o, cu un nume bine cotat în cinematografia lumii), Dorel Vișan este, structural, un artist care nu mai interpretează slovele altora, ci însuși se exprimă prin cuvântul poetic, mânuind uneltele acestei arte cu siguranță și vocație autentică. El intră astfel în rândul atâtor iluștri animatori ai scenei naționale, care și-au dublat argumentele pentru un loc în Panteon prin cultivarea versului, cu toată profesionalitatea unui scriitor autentic. (Constantin Cubleșan)

* * *

... cu un chip câtuși de puțin spectaculos care are, cum spunea Mastroianni despre sine însuși, docilitatea colii albe de hârtie, Dorel Vișan aparține acelor actori care par făcuți pentru a juca orice... pentru că el, interpretul, are puterea de a descoperi adevărul fiecăruia dintre indivizii ale căror nume le împrumută... actorul pășește cu o suplețe ce nu poate fi decât a inteligenței, adică a supunerii la obiectul care se numește VIAȚĂ. (Magda Mihăilescu)

* * *

Dorel Vișan propune un cod de re-lectură al vieții pe care îl consideră potrivit sieși: simțuri la pândă, infinit umor iertător... și o neostoită stare ludică, vocația înțelepciunii, ironic șăgalnică, mirajul confesiv și, peste toate, bucuria de a sta om și viață în mâinile cititorului. (Diana Câmpan despre volumul Cine-i păzește pe paznici, Editura Princeps Edit, Iași, 2012)

* * *

Actor, poet și eseist, Dorel Vișan este absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1965). Doctor în arte – domeniul Teatru. Peste 20 de premii naționale pentru cele 50 de roluri în teatru și peste 65 de roluri în film. Nominalizare pentru cel mai bun actor (Iacob) la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, noiembrie 1988; Premiul pentru interpretare masculină (Senatorul melcilor), a XVII-a ediție a Festivalului Filmului Mediteranean de la Montpellier, octombrie 1995; Premiul „Mileniu” – Hall of Fame, 1998; Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler – Președinția României, 2002; Premiul Academiei Române pentru artele spectacolului „Aristizza Romanescu", pentru întreaga creație teatrală și cinematografică, 2006; Trofeul „Zece pentru România”, 2010; Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni” pentru apărarea și slujirea dreptei credințe și promovarea culturii și spiritualității românești din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, 2014.