”Mi-e frică. De întunericul ce se prelinge ca smoala fierbinte pe pielea capului şi intră în mine prin venele în care sângele a refuzat demult să mai circule. În lumina veiozei lăsată aprinsă, pe noptiera unde se mai aflau, aseară, doar două pahare goale şi poza zilei de ieri înrămată, mi-e frică. Pe urmele paşilor tăi haotici prin camerele minţii mele, închizând şi deschizând uşi, la întâmplare, să mă găsească ascuns într-un colţ, acoperit în draperii albe, mi-e frică. De umbra rămasă în patul cu lenjerii înflorate şi aromă de cremă de ghete. De umbra care se întoarce de pe o parte pe alta şi încearcă să se învelească cu hârtii de ziar. De fiecare amintire şi de tot ceea ce stă cu obstinaţie în calea şiroiului de smoală fierbinte ce îmi încălzeşte trupul, mi-e frică. Au mai rămas 98%. Şi este abia începutul unei noi zile.” (Sorin Tunaru - fragment ”Imaginarium”)