Puține romane redau atât de expresiv criza bătrâneții ca Sunetul muntelui. In portretul pe care i-l face unui om de afaceri din Tokyo trecut de șaizeci de ani, Yasunari Kawabata cartografiază, pe de o parte, diminuarea treptată a dorinței de a trăi, surprinzând, pe de altă parte, zvâcnetul pasiunii care îi iluminează atât de frumos sfârșitul.

„Aparentele constelații fixe ale relațiilor de familie, frumusețile naturii permanent prezente, iubirea sau senzualitatea, orbitoare ori abia pâlpâind, toate elementele lumii ficționale a lui Kawabata se întrepătrund în acest mare roman, care are ca efect fascinația incantatorie a unei drame nō.“ (Saturday Review)