Sfântul Proroc Maleahi, din seminţia lui Levi, din ţinutul lui Zabulon, s-a născut în satul Sofes după întoarcerea din robia babilonică (538 î.Hr.). Din punct de vedere cronologic, el este ultimul dintre Proorocii mici. După Maleahi nu a mai fost nici un prooroc în Israel, până la venirea înaintemergătorului, adică a Sfântului Ioan Botezătorul.

Maleahi, înseamnă mesagerul meu. Ultimul prooroc al Vechiului Legământ, Maleahi, este un fel de verigă intermediară între Vechiul şi Noul Testament. Profetul Maleahi s-a confruntat cu o seamă de probleme deosebit de dificile: el îi ceartă pe slujitorii necredincioşi ai altarului Domnului şi descrie pe adevăratul slujitor, care are chemarea la preoţie „Căci –spune proorocul - buzele preotului vor păzi ştiinţa şi din gura lui se va cere învăţătura, căci el este solul Domnului Savaot”, de asemenea mustră neglijenţa manifestată de către popor în achitarea îndatoririlor şi în aducerea prinoaselor la Templu, căsătoriile mixte cu femeile de neam străin, atitudinea de desconsiderare faţă de femeile propriului neam, abuzurile de natură financiară. Maleahi este ultima carte din seria celor 12 profeţi mici, precum şi din canonul profetic al Bibliei ebraice. Autorul cărţii era foarte legat de Templu şi de ritualurile sale. El este un apărător înfocat al iubirii ce trebuie acordate Domnului. împreună cu cărţile lui Agheu şi Zaharia formează corpul profeţiei postexilice. Cartea are o deosebită importanţă datorită elementului său mesianic.