Graffiti cu Ţuţea este, după cum sugerează şi subtitlul („eseu despre nesemnificativ”), o apologie a lucrului şi a faptului aparent lipsite de importanţă, continuând proiectul căruia Daniel Vighi îi rămâne fidel: tratarea temelor „mari” – de la Istorie la literatură – din perspectiva marginalităţii, a banalului, a cotidianului. Textul, altfel blindat de un bun aparat bibliografic şi critic, nu cade în ariditatea lucrărilor academice. Noua carte a autorului timişorean oferă concomitent informaţie istorică şi socială, analiză de text (de exemplu, a liricii lui Mircea Ivănescu sau a lui Petre Stoica) şi, după cum el însuşi mărturiseşte, „s-a folosit de hermeneutică în măsura în care l-a ajutat; când a simţit că nu mai merge, a dat-o pe proză”, o proză de calitate, în stilul care l-a consacrat.

Prezentare autor

Cunoscutul prozator optzecist Daniel Vighi este profesor de literatura română contemporană la Universitatea de Vest din Timişoara, membru fondator al Societăţii Timişoara şi preşedinte Asociaţiei culturale „Ariergarda”. Textele sale au apărut în antologii de proză şi reviste din România, Germania, Ungaria etc. A primit numeroase premii literare, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Timişoara, Premiul ASPRO, Premiul revistei Familia şi al revistei Euphorion, Premiul pentru Literatură al Fundaţiei „Principesa Margareta”. Dintre volumele publicate, amintim: Povestiri cu strada depozitului (Editura Cartea Românească, 1985), Valahia de mucava (Editura Amarcord, 1996), Insula de vară (Editura Polirom, 1999), Misterele Castelului Solitude sau despre singurătate la vreme de iarnă (Editura Polirom, 2004), Onoarea şi onorariul (Editura Cartea Românească, 2007), Cometa Hale-Bopp (Editura Polirom, 2007), Istoria din cutia de pantofi (Editura Cartea Românească, 2013).