Opera lui Patrick Modiano este încununată cu numeroase premii franceze şi internaţionale, culminând în 2014 cu Premiul Nobel pentru literatură. Motivaţia juriului: „pentru arta rememorării prin care evocă cele mai absconse destine umane şi dezvăluie universul vieţii sub Ocupaţie“. Opera sa e tradusă în peste patruzeci de limbi. Romanul Orizontul a primit Premiul Marguerite Duras în 2011.

Jean Bosmans, scriitor ajuns la vârsta bilanţurilor, hotărăşte să descâlcească tot ceea ce formează în viaţa lui „materia întunecată“ a tinereţii. în paginile carneţelului pe care-l poartă mereu la el în nesfârşitele plimbări prin cartierele vechi şi noi ale Parisului reînvie într-un amestec halucinant întâmplări, oameni, locuri, cioburi de amintiri şi vise. în centrul tuturor, povestea de dragoste de la începutul anilor 1960 dintre Bosmans şi Margaret Le Coz. Cei doi încearcă să scape, împreună, de sentimentul permanent de vinovăţie şi de fantomele dureroase ale trecutului şi prezentului: un bărbat obsedat de Margaret o hărţuieşte urmărind-o peste tot, părinţii lui Bosmans îl caută numai pentru a-i cere bani şi a-l batjocori. Margaret dispare însă, în scurt timp, la orizont, întorcându-se la enigmaticele ei origini berlineze, iar Bosmans e nevoit să pornească pe urmele a ceea ce ar fi putut să fie povestea lor.

„Bat Parisul în lung şi-n lat de jumătate de secol, astfel că fiecare cartier îmi evocă anumite lucruri, anumite întâlniri, adesea rămase fără viitor. în memoria mea totul se amestecă: locurile şi persoanele, amintirile intime, lecturile. Nu prefer anumite zone, ci pur şi simplu uneori am ciudata senzaţie că aş putea să dau peste nişte oameni pe care i-am văzut cu decenii în urmă, împietriţi şi rămaşi la vârsta şi înfăţişarea de atunci, aşa cum se suprapun spaţiile-timpuri în unele romane SF.“ (Patrick MODIANO)

„In Orizontul, ca în întregul univers romanesc al lui Patrick Modiano, «căutarea timpului pierdut» nu are nici o urmă de nostalgie dulceagă, ci este mai degrabă o căutare filozofică, metafizică. Din «materia întunecată» a trecutului țâșnesc nume și figuri care-l poartă pe Bosmans cu patruzeci de ani în urmă. Scriitor debutant trăind la Paris, întâlnește atunci din întâmplare o tânără pe nume Margaret Le Coz, se vede cu ea o vreme, o iubește, dar apoi, brusc, o pierde. Bosmans și Margaret formează unul dintre acele cupluri fragile, nesigure, obișnuite în cărțile lui Modiano. Mai mult gemeni decât iubiți, bântuiți fiecare de sentimentul ilegitimității, își oferă unul celuilalt refugiul efemer al tandreții. [...] Bosmans nu va căuta însă la nesfârșit trecutul ascuns în pliurile timpului. Va deschide larg ferestrele și ușile – și tocmai această deschidere face din Orizontul o carte luminoasă. Ultimele paragrafe respiră un aer tare și proaspăt, care înscrie acest admirabil roman în ansamblul atât de coerent al operei lui Patrick Modiano ca o continuare evidentă, dar și ca o subtilă variație înnoitoare.“ (Nathalie Crom, Télérama)

„Cea mai bună definiție a romanelor lui Patrick Modiano: eterna căutare a unei lumi dispărute, în același timp îndepărtată și prezentă, plină de umbre gata oricând să iasă la iveală.“ (Jean-Claude Raspiengeas, La Croix)