O scena de o violenta halucinanta deschide paginile acestei carti. Istria. Locuitorii unui sat istro-roman, comunitate din care fac parte preadolescenta Ena si familia ei, sint ridicati, intr-o noapte, de un comando sirbesc, care-i transporta intr-o zona carstica, unde sint impuscati si/sau impinsi in crevasele abisale ale locului. Erau anii cind armata lui Tito trecuse la purificari etnice, recurgind la metode asemanatoare cu cele ale fostului ocupant.

Intre Ena si Filip, ofiterul titoist, seful comandoului ucigas, dar si salvatorul fetei, se dezlantuie o iubire ravasitoare, in care victima si calaul traverseaza, dupa terminarea razboiului, imbratisati sau macinati de strigate si despartiri, drama comunitatilor din sud-estul european.

Exodul oamenilor de oriunde spre lagarele de refugiati din Europa, incercind sa scape de tavalugul „vremurilor noi”, destinele celor din spatele sirmelor ghimpate, care decid ca si-au gasit acolo caminul, pun impreuna toate personajele romanului intr-o constructie ce nu-si gaseste analog in proza romaneasca actuala.