Femei singure, publicat cu doi ani inainte ca Cesare Pavese sa se sinucida, a primit cel mai apreciat premiu italian pentru literatura: Premiul Strega. Considerat unul din momentele importante ale realismului italian, romanul surprinde melancolia si vidul ce macina o societate prinsa intre spleen-ul decadentei si nebuniile hedonismului. Clelia, o creatoare de moda de succes, se intoarce la Torino, orasul ei natal, unde urmeaza sa supravegheze deschiderea unui salon. Aici, ea este atrasa intr-un cerc de tineri mondeni, intr-o lume a restaurantelor si a marilor cazinouri, a artistilor si a petrecerilor.

In mijlocul acestei multimi de oameni care incearca sa scape de plictiseala, Clelia o intilneste pe singuratica Rosetta, o femeie enigmatica si depresiva, a carei sinucidere din finalul povestii anunta tragic chiar sfirsitul aceluia care a gindit personajul: sinuciderea lui Pavese.

„Cesare Pavese este unul dintre acei citiva romancieri esentiali fara de care literatura mijlocului de secol XX n-ar exista.” (Susan Sontag)

„Un roman de o extraordinara profunzime, unde nu incetezi sa gasesti noi lumi, noi intelesuri.” (Italo Calvino)

„Femei singure este romanul insinuarilor, al obsesiilor persistente pina la nebunie, al lirismului cuceritor.” (New York Times Book Review)