O vară caldă într-un mic oraş de pe malul Mării Baltice. Benny Goodmann şi Ray Charles sunt încă la modă, pe străduţe umblă omul cu flaşneta, se plăteşte cu "mărci" şi când intră în clasă profesoara de engleză, elevii răspund: "Good Morning Mrs. Petersen". Faptul că Stella Petersen şi elevul Christian se iubesc nu-l ştie nimeni, chiar dacă nuvela nu vorbeşte despre altceva. Cum se ajunge la această iubire, cum se transformă cuvintele şi gesturile, întâlnirile şi atingerile întâmplătoare în pasiune, cum trebuie această pasiune să se confrunte cu realitatea, cum vrea Christian să asigure durata acestei iubiri printr-un plan pe cât de îndrâzneţ, pe atât de iluzoriu şi cum se va sfârşi dintr-o dată totul - sau poate că nu chiar totul. Cum devine dragostea nemuritoare tocmai prin moarte - despre asta povesteşte Siegfried Lenz cu talent nemaipomenit, cu distanţare şi umor, alert, compact, închistat. Din subiectul iubirii pământene trecătoare, care se descompune sub atingerea timpului, din imposibilitatea împlinirii fericirii răzbate melancolia unui Theodor Storm. Din stricteţea povestiri se simte duritatea existenţială a lui Ernest Hemingway. Cu toate acestea, cel mai tare se simte simpatia şi integritatea de povestitor a lui Siegfried Lenz, car dezvoltă din iubire, aventură, decizii şi moarte pe un spaţiu restrâns al nuvelei o problemă firească umană care este valabilă mereu - în toate timpurile şi în toate locurile.