Ce a putut-o îndemna pe această matematiciană de formaţie, înzestrată cu un spirit ascuţit şi precis, să se lanseze în aventura literară concretizată în paginile acestui mic roman de debut?

Răspunsul poate fi simplu: însuşi universul plin de viaţă şi de haz, multicolor, pitoresc al comunităţii române din Paris.

Editura Vremea

Irina Pavlovici reuşeşte, sub o aparenţă frivolă, să atingă, cu umor şi vervă, câteva „chestiuni arzătoare” ale exilului şi… feminităţii.

Iaromira Popovici, jurnalist

Am apreciat îngăduinţa şi tandreţea sarcasmului în portretizări şi descrieri de situaţii pariziene şi bucureştene. Dacă extrag episoadele cu ţiganii din metrou, oricine ar putea spune că este vorba de românii de aici.
Mi-a plăcut dragostea autoarei faţă de Acasă. Nu mă aşteptam ca, plecată de atâta vreme, să fie atât de ataşată şi, pe undeva, generoasă. Generoasă cu tot ce reprezintă trecutul şi prezentul ei.
Scrie clar, articulat, inteligent. Felicitări.

Medeea Ionescu, critic teatral, astăzi în Canada