,,Dl. Ochinciuc are un condei usor, scrie sprintar si cartea se citeste pe nerasuflate. Amintirile dau navala si ideea de a nu pastra stricta insirare cronologica mi se pare foarte buna. In felul acesta, punctele de vedere asupra unei intamplari se multiplica, e vazuta simultan cu ochii copilului sau tanarului lipsit de experienta dar si cu ochii venerabilului aflat la ceasul consemnarii amintirilor. E dramaturg prin vocatie, ii place spectacolul lumii. Sutele de personaje cu care facem cunostinta capata consistenta, moralistul deloc dezabuzat le aduna cu voluptate si le salveaza de la uitare prin ceea ce au ele mai reprezentativ. Dar cel mai interesant este, inevitabil, personajul narator, bon viveur si observator atent, martor sagace si spirit ingaduitor cu slabiciunile umane, capabil de bucurie si de iertare. "