Dimitrie Alexandru Sturdza s-a născut la 25 februarie/9 martie 1833, în localitatea Miclăuşeni (atunci judeţul Roman, astăzi judeţul Iaşi), părinţii săi fiind Alexandru şi Ecaterina Sturdza. A fost primul născut al unei ilustre familii boierești din Moldova, ale cărei origini se pierd în negura veacurilor.

Şi-a făcut primele studii în ţară, urmând apoi cursurile mai multor facultăţi de drept din universităţile germane (München, Bonn, Berlin).

A intrat de timpuriu, la vârsta de 23 de ani, în viata politică, imediat după întoarcerea sa de la studii din Germania, înrolându-se în rândurile „partidei nationale” moldovene si militând pentru Unirea Principatelor Române si alegerea unui Print străin la Tronul acestora.

La debutul în viaţa politică, a îndeplinit funcţiile de secretar al Divanului ad-hoc al Moldovei (1857) și, apoi, al căimăcămiei din 1858, demonstrând devotament pentru cauza naţională, seriozitate şi o capacitate de muncă ieşită din comun, de care va fi stăpânit în întreaga sa viaţă.

Reprezentant de seamă al liberalismului, D.A. Sturdza avea să fie de opt ori ministru, la aproape toate portofoliile existente în acea vreme (Lucrări Publice, Culte si Instructiune Publică, Finante, Afaceri Străine) și de patru ori prim-ministru (1895-1896, 1897-1899, 1901-1904, 1907-1908). De asemenea, a fost aproape constant membru al Senatului și, la un moment dat, chiar Președinte al Senatului.

S-a numărat printre susţinătorii instaurării monarhiei constituţionale ereditare la 1866 şi unul dintre membrii fondatori ai Partidului National-Liberal. în 1892 a preluat conducerea P.N.L. până în ianuarie 1909, când va fi înlocuit cu Ionel Brătianu.

Pentru o vreme a exercitat şi atribuţii diplomatice (1868-1870), ca reprezentant al ţării la Constantinopol.

A avut privilegiul de a colabora atât cu Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, este adevărat pe o perioadă scurtă de timp ca urmare a divergentelor de opinii, cât si cu Principele (Regele) Carol I, această ultimă colaborare fiind de durată și întemeiată pe un deosebit respect si consideratie.

S-a remarcat şi în domeniul activităţii culturale ca membru din 1871 al Secţiei de Ştiinţe Istorice a Academiei Române, preşedinte al acestui înalt for ştiinţific între anii 1882-1884 şi secretar general al aceleiaşi instituţii din 1885 până în 1914. Numismatica a fost printre primele sale preocupări, care l-au propulsat și în cercul literar al Junimii de la Iasi, însă pentru scurtă vreme. A adunat o colectie impresionantă de monede, medalii, decoratii, fiind bine cunoscut printre specialiști. A publicat lucrări de specialitate „Numismatica Română” și „Bibliografia numismaticei române”, după cum a pus bazele Societătii Numismatice Române, al cărei președinte de onoare a fost.

A colectionat cu asiduitate documente istorice si cărti rare, pe care le va dona treptat bibliotecii Academiei Române. Multe documente le-a valorificat el însuși prin publicare, fiind initiatorul cunoscutei colectii Acte și documente relative la istoria renascerii României, în zece volume, si continuator al colectiei Hurmuzaki.

Se va stinge din viaţă la 8/21 octombrie 1914, în locuinta sa din Str. Mercur (astăzi Str. Pictor Artur Verona nr. 12), la vârsta de 81 de ani, după o lungă si grea suferintă, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Dimitrie A. Sturdza a lăsat o puternică impresie asupra contemporanilor. A avut multe calităţi puse în slujba renaşterii naţionale cu devotament şi onestitate, câştigându-şi un loc binemeritat în panteonul făuritorilor României moderne.