Povestirile din Exil sunt monologuri ale unor personaje, reale și de ficţiune.
Ҫiler Ilhan dă dovadă de cunoaşterea suferinţei şi experienţei umane, exprimând cu talent şi profunzime sentimentele de durere şi de injustiţie.
Cartea este o dedicaţie „ pentru toţi cei exilaţi de la casele lor, din ţările lor natale, din trupurile şi din sufletele lor … cu speranţa întoarcerii…”