Această carte cu învăţături folositoare de suflet, „care din limba grecească în limba rumânească s-au ostenit preacuviosul între ieromonahi kyr Filothei Svetagoreţul”, adică Aghioritul, s-o tălmăcească, a apărut pentru prima dată în româneşte la 1700 prin osârdia lui Gheorghe Radovici, ucenic al Sfântului Antim Ivireanul. După un veac şi jumătate a rămas îndrăgită şi căutată, iar în anul 1861 stareţul Mănăstirii Neamţu hotărăşte retipărirea ei spre folosul creştinilor, pentru pricinile ce sunt descrise atât de frumos şi limpede în predoslovia primei ediţii, care în româna vremurilor de astăzi ar suna astfel:
„In această cărticică, iubiţi cititori, nu veţi afla cu­vinte anevoie de înţeles, că sunt învăţături simple, pe scurt şi uşoare, care se înţeleg fără osteneală de fiecare. Aceste învăţături nu sunt date doar pentru cei lepădaţi de lume şi pentru cei ce petrec pururea în rugăciuni neîncetate, ci şi către cei care vieţuiesc în lume şi nu cunosc atât de curat tainele lui Dumnezeu, că pot şi aceştia, după ce se îngrijesc de treburile lumeşti, să le citească, întrucât le prisoseşte puţintică vreme şi pentru mântuirea lor. De nu vor putea s-o citească toată într-o zi, vor putea să citească în fiecare zi câte un capitol, înainte de a începe treburile. Dimineaţa, după ce veţi sfârşi rugăciunea către Dumnezeu, citiţi câte un capitol, însă cu luare-aminte, ca să puteţi înţelege bine. De nu vă lasă treburile să citiţi dimineaţa, puteţi şi către seară, înainte de a vă culca. Aceste învăţături, chiar dacă sunt mici, intră în sufletul nostru şi-l pecetluiesc...”