Prin aceasta lucrare imi propun sa reliefez experienta traita lucrand cu pacientii hematologici , iar pe de alta sa atrag atentia asupra importantei asistarii psihologice a acestora. In pofida diagnosticului sumbru si a principiului ,, oricum moare curand " , acesti pacienti pot trai multi ani odata ce isi solutioneaza problemele psihologice care declanseaza boala ,sau , odata ce reusesc sa se monteze pentru viata si sa se elibereze de ideea de moarte. Atunci cand vointa de a muri se transforma in vointa de viata , forta interioara a omului depaseste asteptarile noastre curente. Ideea pe care trebuie insistat este ca atat timp cat traiesc , sa isi asume confruntarea cu o boala incurabila.