Sunt unii dintre credinciosii condamnati care nu voiesc sa lucreze in zile de sarbatori si Duminici. Pentru asta li se opreste hrana si sunt batuti fara mila, dar ei rabda cu multumire, pentru porunca lui Dumnezeu. Altii dintre condamnati nu vor sa lucreze deloc pentru stapânire (socotind ca este stapânirea lui Antihrist); pentru asta sunt chinuiti pâna la moarte cu batai, cu foame si cu frig, fiind lipsiti de adapost si de hrana. Toti acestia intra in rândul noilor mucenici, care uda mereu pomul Sfintei Credinte si imblânzesc mânia lui Dumnezeu, care cu dreptate este pornita asupra lumii necredincioase de astazi.

Mai sunt apoi o multime de râvnitori ai credintei, care traiesc ascunsi prin padurile cele nestrabatute din Siberia si Caucaz. Ei duc o viata aspra, ca si Sfintii Parinti din vechime, iar Milostivul Dumnezeu ii acopera, ca sa nu fie descoperiti de stapânire...”

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

( „Din Ierihon catre Sion” – Curajul credintei)

Exista mai multe carti despre noii mucenici ai secolului XX. Cartea de fata contine multe marturii despre cum episcopii, preotii si monahii, barbatii si femeile, batrânii si chiar tinerii Rusiei patimitoare au stiut sa apere credinta in Hristos. Iar Dumnezeu i-a intarit, in chip minunat, ca pe sfintii mucenici din primele veacuri crestine. Ei sunt exemple pentru noi, cei caldicei, cei molipsiti de duhul lumii acesteia.

E o carte care ne ridica din moleseala, un indrumar pentru cei care au de infruntat ispitele si apostazia vremurilor noastre...

Editorul