Pentru a colecționa de ici și de colo date și fapte s-ar zice că nu de minte ai în primul rând nevoie. Cunosc oameni care se dispensează de ea aproape în întregime, lăsându-și prestigiul exclusiv pe mâna bunelor obișnuințe. Măsurători, puneri împreună, citări judicioase și mai ales grija urmării unui model interpretativ preexistent îl scutesc de orice complicații nedorite, păstrându-i în cel mai rău caz în plutonul indistinct al profesioniștilor tolerați și necontestați, sau aducându-i, în circumstanțele mai favorabile, aproape de caftanele înalte din meserie.

I. CONTEXT, PROGRAME, RECEPTARE

II. AUTORITATEA ISTORICILOR foileton de critică istoriografică

Ovidiu PECICANeste doctor în istorie (1998) şi profesor la Facultatea de Studii Europene a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Autor al unor volume de eseuri, studii şi monografii istorice: Troia, Veneţia, Roma (ed. I-a: 1998; ed a II-a: vol. 1, 2007), Lumea lui Simion Dascălul (1998), Arpadieni, Angevini, români (2001), Realităţi imaginate şi ficţiuni adevărate în evul mediu românesc (2002), Trecutul istoric şi omul evului mediu(2002), Haşdeenii. O odisee a receptării (2003), Originile istorice ale regionalismului românesc (2003; versiune amplificată: Regionalism românesc, 2009), B. P. Hasdeu istoric (2004),Sânge şi trandafiri. Cultură ero(t)ică în epoca ştefaniană(2005) şi Poarta leilor. Istoriografia tânără din Transilvania, 1990 – 2005 (vol. I: 2005; vol. II: 2006), între cruciaţi şi tătari (2006; ed. a 2-a: 2010), Istorii intersectate (2007), Ce istorie scriem (2007), Dicţionarul celor mai bune cărţi de istorie românească (2008), Medievalităţi (2009), Letopisețul unguresc (2010), Istoria românilor (I: 2010).

A publicat mai multe lucrări de europenistică: Europa, o idee în mers (1997; 1999, 2002, 2004), România şi Uniunea Europeană (2000; ediţii revăzute şi adăugite 2003, 2004), Acasă înseamnă Europa (2003), antologia Europa în gândirea românească interbelică (2008).

A îngrijit ediţii din Yves Ternon, Statul criminal (2001), din B. P. Hasdeu, Olteneştile (2002), din Geoffroy de Villehardouin, Cucerirea Constantinopolului (2002), din Robert de Clari, Cei care au cucerit Constantinopolul (2005) şi Simion Dascălul, Letopiseţul Ţărâi Moldovei (2007), din George Coşbuc, Comentarii la Divina comedie (2008, împreună cu Laszlo Alexandru).

Este prozator şi eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România (1994). A publicat romanele Eu şi maimuţa mea (1990), Razzar (1998, în colaborare; premiul Nemira) şi Imberia (2006) ca şi prin prozele scurte din Darul acestei veri (2001; nominalizat la premiile ASPRO pe 2001), Clipuri (2001), Zilele şi nopţile după-amiezei (2005) şi Poveşti de umbră şi poveşti de soare (2008), Clujul în legende (2010, în colaborare). A editat volumul de teatru Arta rugii (2007, împreună cu acelaşi Alexandru Pecican; premiat de filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor). A realizat antologia de interviuri cu Nicolae Breban O utopie tangibilă (1994), volumul de convorbiri polemice Vorbind (2004, în colaborare), polemicile culturale din Mituri publice, mitologii cotidiene (2010). A reunit o serie de mese rotunde în Trasee culturale Nord – Sud (2006) şi a publicat volumele de critică literară Rebel fără pauză (2004), Puncte de atac (2006) Sertarul cu cărţi (2007) şi Reuniunea anuală a cronicilor literare (2008). A publicat volumul de poeme Nord. Moduri de locuire (2008; viziune grafică Laura Ghinea).