Pielea de pe pieptul lui aruncă reflexe verzi-albăstrui în
întunericul din sală, sub ea torsul îi pluteşte ca leşul unui
înecat care, în lumina lunii, se ridică la suprafaţă din adâncuri.
Braţele îi zac de-o parte şi de alta, pantalonii i-au căzut în jurul
pulpelor, şi, boţiţi, i s-au încreţit pe glezne. între genunchii
lui depărtaţi vede spatele aplecat, arcuit al bătrânului, peste
burta lui, capul chel al acestuia. Se mişcă în sus şi-n jos, în
sus şi-n jos, umerii i se deplasează înainte şi înapoi. De sus,
spatele bătrânului pare cocoaşa unui şacal hămesit care stă
aplecat peste pradă şi îi scormoneşte cu botul viscerele pe
care le sfâşie cu putere. îl cercetează pe bătrânul care posedă un corp ce e al lui,
şi totuşi atât de străin sieşi, care frământă în continuu hălci de carne dezgolită
pe care le crestează cu acuitate. Fiecare adâncitură, fiecare proeminenţă, fiecare
cută. Vede degetele subţiri ale bătrânului, nişte jivine încăpăţânate, nişte păianjeni
căţărători, le simte muşcătura şi otrava paralizantă. Vede dârele fosforescente de
salivă şi sudoare, grimasa extatică întipărită pe faţa lui, în timp ce se dedă acestei
morţi animalice.
în timp ce satură bucuros şi mândru foamea bătrânului.
Vânat cu demnitate, asta e el, nimic mai mult, un vânat cu demnitate.
Ioona Rauschan

Ioona Rauschan s-a născut la Timişoara, în 30 noiembrie
1955, a murit în Germania, în februarie 2010.
Studiază la Timişoara, Facultatea de Filologie, secţia
Germanistică, în particular – grafică şi pictură. La
Bucureşti, face studii postuniversitare de dramaturgie şi
regie, iar în Germania, studii de jurnalism, regie, film.
Publică în presa studenţească a Timişoarei, iar din
1982, în revista „Orizont”, articole critice, recenzii
(la cărţi experimentale, în special), poezie, proză,
premiată fiind pentru critică literară de către Cenaclul
Filialei timişorene a Uniunii Scriitorilor. Abordează
în profunzime opera unor autori importanţi ai anilor
şaptezeci – Radu Petrescu, Gabriela Adameşteanu,
Nichita Stănescu, Alice Botez.
în perioada 1983 – 1988 lucrează ca secretar literar şi
regizor la, actualmente, Teatrul pentru Tineret şi Copii
„Merlin” din Timişoara, unde îşi transpune talentul şi
creativitatea plastică în spectacole-eseuri, filosofii ale
imaginii.
Emigrează, în 1988, în Germania, stabilindu-se, din
1993, la Düsseldorf unde face peste 20 de filme
documentare, scenariu, regie şi storyboard-uri, predă
dramaturgie radio şi TV, scenariu şi storyboard, e critic
de artă şi critic literar, artist plastic şi scriitor.
în perioada 1993-1995 e redactor la Deutsche Welle.
Publică, în 1995, nuvela Die schöne Strickerin, tradusă în
limba română – Frumoasa cu andrele.
Auf der Schwelle (în prag), un film-eseu despre Heinrich
Heine, este preluat şi transmis, în 2006, de către postul
german de televiziune Arte, la comemorarea a 200 de
ani de la moartea lui Heinrich Heine. în 1997, la 200 de
ani de la naşterea lui Heine, i se publică eseul pe baza
căruia a făcut filmul.
în 2009, publică la Pop Verlag romanul Abhauen (Cară-te!),
a cărui traducere în limba română apare, în 2010, la
editura timişoreană Brumar.
Cronica rataţilor (Das Buch der Versager – titlul de lucru),
ultimul roman al autoarei, rămas neterminat, e o
cronică a 100 de ani din viaţa unei familii, al cărei destin
se ramifică într-un secol de istorie a Europei, punctul
central al romanului constituindu-l oraşul Timişoara.
Urmează a fi publicat anul viitor.