La Editura Renaşterea din Cluj Napoca, în colecţia Liturgica, a apărut volumul Taina Sfântului Maslu a teologului Paul Meyendorff, în traducerea lui Cezar Login.
Volumul cuprinde patru mari părţi. Primul capitol ne prezintă reperele vieţii autentice în Hristos, precum şi poziţia centrală a vindecării plenare, a sănătăţii – sufleteşti şi trupeşti – în viaţa noastră creştină, identificând locul ocupat de Taina Sfântului Maslu în cadrul slujirii Bisericii, dar şi raportul său cu celelalte Taine ale Bisericii şi, în special cu Tainele iniţierii creştine: Botezul, Mirungerea şi Euharistia.
însă autorul nu se limitează doar la o serie de considerente istorice sau tipiconale. Al treilea capitol este dedicat teologiei bolii şi a păcatului, dar şi a vindecării autentice, sufleteşti şi trupeşti; într-un cuvânt, teologiei Sfântului Maslu. Capitolul al patrulea transpune consideraţiile teoretice pe tărâmul practic, creionând premisele misionare ale Tainei ungerii bolnavilor şi identificarea locului şi scopului acestei slujbe în contextul actual al lumii moderne.
Autorul prezintă, în principal, situaţia Tainei Sfântului Maslu în tradiţia grecească şi slavonă, precum şi o serie de trăsături specifice ortodoxiei apusene. însă, tradiţia românească are şi ea particularităţile ei. Dacă, aşa cum se poate vedea în volum, în restul lumii ortodoxe săvârşirea acestei Taine este destul de rară, fiind adesea limitată la o celebrare anuală, „de obşte”, în Marea Miercuri, existând credincioşi care nu au avut niciodată contact cu Sfântul Maslu, în tradiţia românească – cel puţin în ultimii ani – asistăm la o tendinţă diametral opusă, Sfântul Maslu devenind o slujbă din ce în ce mai populară, numeroase biserici, mai ales din oraşe, incluzând o celebrare săptămânală (dacă nu chiar mai frecventă) a Tainei ungerii bolnavilor.
Nu este un obicei greşit în sine, însă, riscă să denatureze sensul iniţial al Sfântului Maslu, acesta fiind o Taină care îi are în vedere în primul rând pe cei bolnavi. Bineînţeles, păcatul poate fi o cauză a bolii – şi acest fapt reiese şi din textul slujbei Maslului, însă aceasta nu înseamnă că Sfântul Maslu ar trebui să înlocuiască Taina Spovedaniei – care are ca scop tocmai mărturisirea păcatelor, iertarea lor şi împăcarea cu Biserica –, şi nici Sfânta Liturghie, în cadrul căreia ne împărtăşim cu însuşi Trupul şi Sângele euharistic al lui Hristos, ceea ce reprezintă punctul culminant al vieţii noastre creştine, o pregustare a vieţii în împărăţia lui Dumnezeu.
Şi totuşi, vom vedea numeroşi creştini care aleargă zi de zi la Sfântul Maslu, însă evită sistematic spovedania, mărturisirea păcatelor, şi Liturghia. Sfântul Maslu, atunci când este separat de restul vieţii Bisericii şi de Tainele acesteia nu îşi atinge scopul, căci scopul întregii noastre vieţi creştine este desăvârşirea şi mântuirea, care nu se pot realiza în afara vieţii Bisericii, trupul tainic al lui Hristos.
în sfârşit, având în vedere că, în şedinţa din 23 decembrie 2010, Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc a hotărât să propună spre aprobare Sfântului Sinod ca anul 2012 să fie declarat Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor, sperăm ca acest volum să reprezinte o anticipare a acestui an omagial, precum şi un instrument de lucru pentru reflecţiile teologice şi pastorale ulterioare pe această temă.
