Aşa incepe romanul lui Lluis-Anton Baulenas, Pentru un sac de oase , roman ce prezintă povestea lui Genis Aleu, un tânăr legionar spaniol al cărui destin este trasat de o promisiune facută tatălui său aflat pe patul de moarte: aceea de a găsi rămăşiţele prietenului tatălui său, aflate într-un loc nemarcat undeva în fostul lagăr Miranda de Ebro, şi de a le oferi acestora o slujbă corespunzătoare în Barcelona.

Romanul are la bază două poveşti senzaţionale şi şocante, care se împletesc armonios pentru a deveni ceea ce se poate numi un destin de erou.

Prima este povestea tânărului Niso, aşa cum i se spunea lui Genis în copilărie, şi a încercării sale de a supravieţui într-o lume devastată de razboi.

In speranţa unui trai mai sigur, mama sa îl trimite la o Casă de Caritate din Barcelona, unde rezistă datorită speranţei de a-şi revedea familia, în special tatăl său, voluntar în lupta cu Republicanii şi mai tâziu încarcerat în lagărul de concetrare din Miranda de Ebro. însă această reîntalnire are loc doar atunci când tatăl sau se întoarce acasă grav bolnav, mutilat sufleteşte şi fizic de ororile războiului şi ale perioadei petrecute în lagăr.

Acesta este momentul în care Genís îi promite tatălui său aflat pe patul de moarte că va găsi rămăşiţele pământeşti ale unui prietenului său, îngropat necreştineşte. Este anul 1941, dar vor trece opt ani până când, în 1949, îşi va putea începe căutarea.

Astfel începe ce-a de-a doua poveste a lui Genis, care, ajuns sergent în Legiune, părăseşte Melilla şi se îndreaptă către o Barcelonă cenuşie, stăpânită de frică, sugrumată de sărăcia care a urmat Primului Război Mondial, oraşul unde şi-a văzut murind mai întâi tatăl şi apoi, cel mai bun prieten. Următoarea oprire a sa trebuie să fie Miranda del Ebro, unde fostul lagăr de concentrare franchist este acum o nevinovată tabără de instrucţie pentru recruţi. Mânat de setea de răzbunare şi de dorinţa de a-şi îndeplini promisiunea, pătrunde liber în tabără, graţie statutului său de legionar.

Cu o splendidă agilitate narativă, prin intermediul unui personaj de neuitat, care în căutarea propriei identităţi ajunge să-şi pună chiar masca duşmanului, Lluís-Anton Baulenas ne înfăţişează unul dintre cele mai cutremurătoare momente ale istoriei Spaniei.

Lluís-Anton Baulenas (Barcelona, 1958), romancier şi autor de piese de teatru, a fost distins cu premiile Ramon Llull, Sant Jordi, Documenta, Carlemany, Crítica Serra d’Or şi Prudenci Bertrana. Romanele sale surprind momente cheie din istoria Spaniei în secolul al XX-lea, din perspectiva individului aflat în conflict permanent cu sine însuşi, cu societatea şi cu vremurile în care i-a fost dat să trăiască.

Printre scrierile sale, se numără El nas de Mussolini (tradus la editura Meteor Press in 2010), El pont de Brooklyn (piesă de teatru distinsă cu premiul Ciutat d’Alcoi 1993), Noms a la sorra, Alfons XIV (finaliste ale premiului Sant Jordi), El fil de plata (premiul Carlemany 1997, Crítica Serra d’Or 1998), La felicitat (premiul Prudenci Bertrana 2000) şi Amor d’idiota (2003), acesta din urmă ecranizat în regia lui Ventura Pons ( Amor idiota , 2005).