I Despre inconştient
II Suflet şi pământ
III Omul arhaic
IV Problema sufletului la omul modern
V Problema iubirii la student
VI Femeia în Europa
VII Importanţa psihologiei în prezent
VIII Despre situaţia actuală a psihoterapiei
IX Prefaţă la „Studii cu privire la istoria contemporană"
X WOTAN
XI După catastrofă
XII Lupta cu umbra
XIII Cuvânt de încheiere la „Studii cu privire la istoria contemporană"

XIV Prezent şi viitor
1 Ameninţarea individului în societatea modernă
2 Religia ca o compensare a contopirii în masă
3 Poziţia Occidentului faţă de problema religiei
4 Autoînţelegerea individului
5 Concepţia despre lume şi modul de observare psihologic
6 Autocunoaşterea
7 însemnătatea autocunoaşterii

XV Un mit modern despre lucruri văzute pe cer
Prefaţă
1 OZN-ul ca zvon
2 OZN-ul în vis
3 OZN-ul în pictură
4 Cu privire la istoria fenomenului OZN
5 REZUMAT
6 Fenomenul OZN într-o analiză nepsihologică
7 Epilog
Completare
Prefaţă la prima ediţie englezească

XVI Conştiinţa morală prin prismă psihologică
XVII Bine şi rău în psihologia analitică
XVIII Prefaţă la: TONI WOLFF, Studii despre psihologia lui C.G. JUNG
XIX Importanţa liniei elveţiene în spectrul Europei
XX Apariţia unei lumi noi
XXI O nouă carte de Keyserling: „La Révolution mondiale et la responsabilité de l’esprit"
XXII Complicaţiile psihologiei americane
XXIII Lumea visătoare a Indiei
XXIV Ce ne poate învăţa India

XXV Diverse
Cuvânt introductiv (1933)
Aspecte contemporane (1934)
O completare
Circulară (1934)
Cuvânt introductiv (1935)
Observaţia preliminară a editorului (1935)
Cuvânt de deschidere la cel de-al optulea congres medical general de la Bad Nauheim (1935)
Votumul lui C.G. Jung (1935)
Cuvânt de deschidere la cel de-al nouălea congres medical internaţional de psihoterapie de la Copenhaga (1937)
Cuvânt de deschidere la cel de-al zecelea congres medical internaţional de psihoterapie de la Oxford (1938)

Anexe
Bibliografie
Indice de nume proprii
Indice tematic

Unul dintre cele mai interesante eseuri din acest volum, dedicat analizei din perspectiva teoriei arhetipurilor a unor fenomene spirituale şi sociale contemporane lui Jung, este cel despre fenomenul farfuriilor zburătoare. Abordate nu ca realitate fizică, ci ca una psihică, OZN-urile ilustrează pentru omul contemporan modul în care se naşte un mit. Plecând de la forma rotundă sau ovală a obiectelor cereşti neidentificate, Jung le consideră proiecţii cosmice ale simbolurilor arhetipului sinelui (mandale). Cu totul surprinzătoare este şi interpretarea pe care o dă gânditorul elveţian naţional-socialismului. Ca fenomen iraţional, el este accesibil explicaţiilor din perspectiva inconştientului (colectiv), şi nu explicaţiilor «raţionale» - prin factorii politici, sociali, economici. Jung consideră că manifestarea arhetipului etnic al germanilor - Wotan - este principala sa cauză. Mai reţin atenţia eseurile: «Problema sufletului la omul modern», «Femeia în Europa», «Despre situaţia actuală a psihoterapiei», "Complicaţiile psihologiei americane", «Apariţia unei lumi noi». Toate scrierile reunite în prezentul volum ilustrează bogăţia cunoştinţelor şi profunda originalitate a gândirii lui Jung.

Incă în 1918 am constatat în inconştientul pacienţilor mei germani tulburări aparte, care nu puteau fi atribuite psihologiei lor personale. Asemenea fenomene impersonale se manifestă în vise întotdeauna ca motive mitologice, aşa cum apar şi în legende şi basme pretutindeni în lume. Eu am numit aceste motive mitologice arhetipuri: adică moduri sau forme tipice, în care sunt trăite aceste fenomene colective. Am constatat o tulburare a inconştientului colectiv în fiecare dintre pacienţii mei germani.
C.G.Jung

Prea mult timp ne-am imaginat că psihoterapia ar putea fi tratată ca o «tehnică», precum o formulă pe bază de reţetă, o metodă de operare sau un procedeu de vopsire. Medicul de rând poate folosi oricare dintre tehnicile posibile ale medicinei fără nicio reţinere, după cum propria opinie despre pacientul său era una ori alta, după cum teoriile sale psihologice erau de un fel sau altul, sau chiar în funcţie de preceptele sale filosofice ori religioase. Psihoterapia însă nu poate fi aplicată în acest fel. Nolens volens, psihoterapeutul este prezent împreună cu toate premisele sale, cum, de altfel, este şi pacientul. în fond, este în mare măsură indiferent ce fel de tehnică aplică, întrucât nu de «tehnică» depinde ci, în primul rând, de personalitatea care foloseşte o metodă. Obiectul metodei nu este niciun preparat lipsit de viaţă, nici vreun abces sau produs chimic, ci întregul unei personalităţi în suferinţă.
C.G.Jung