Cele două priviri esenţiale în roman – prima, distantă, a lui Almodóvar, care intervine în existenţa naratorului, transformând-o într-un film, cea de-a doua, plină de pasiune, a Lisei, transsexualul de care Antoni se îndrăgosteşte, – îl fac pe acesta să înţeleagă că “în centrul vidului se află o altă sărbătoare”.

Chiar dacă majoritatea coordonatelor care compun viaţa personajului – inclusiv relaţia naratorului cu regizorul Pedro Almod ó var – sunt fictive, punctul de pornire este unul cât se poate de real: Antoni Casas Ros a ales izolarea după un cumplit accident în urma căruia a rămas mutilat. Scrierea romanului Teorema lui Almodóvar devine, astfel, un act cathartic prin care autorul reclădeşte punţile către propria existenţă.