în contextul evoluţiei jurisprudenţei constituţionale, analiza raportului dintre dreptul civil şi cel constituţional reprezintă o necesitate pentru teoria şi practica dreptului, doctrina franceză şi cea românească acordând spaţii din ce în ce mai extinse deciziilor instanţelor constituţionale ce includ referiri la principiile dreptului civil. Diversitatea punctelor de vedere asupra acestui fenomen este însă de natură a introduce în limbajul juridic noţiuni ale căror contururi nu sunt mereu precizate, de unde necesitatea unor studii interdisciplinare prin care să fie identificate şi analizate elementele şi noţiunile juridice care susţin raportul dintre civil şi constituţional.