"Mai mult decât o piesă , mai puţin decât un roman, dramatizarea lui D. Solomon foloseşte cartea lui M. Sebastian pentru a adăuga încă o hologramă la etern neterminatul tablou al rinocerizării unei societăţi. Etern neterminat, pentru că, deşi protagoniştii şi ideile lor se schimbă, procesul se poate relua oricând, cu aceleaşi consecinţe nefaste. Dacă un copil după ce îşi arde mâna la sobă nu se mai apropie de ea, maturii, după ce constată cât de nefast a fost dictatorul tocmai îngropat, sunt gata, singuri sau în grup, inteligenţi sau stupizi, să-şi încredinţeze destinele unui alt dictator, unei autorităţi care le promite fericirea în schimbul câtorva morţi. Poate o sută, poate o mie, poate milioane, cât va fi nevoie, cine să ştie...

Centrul operei dramatice a lui D. Solomon a fost mereu savantul, gânditorul în dialog cu epoca. Şi de la Socrate la Mihail Sebastian saltul nu e atât de mare pe cât ar părea la prima vedere. Soluţia compoziţională găsită de Dumitru Solomon dă profunzime şi specificitate actului dramatic: devenit personaj central al propriei sale opere, Sebastian este doar pivotul în jurul căruia se agită lumea pestriţă a unei epoci născătoare de crimă. Stăpân pe mijloacele spectacolului post-modern, dramaturgul contemporan împleteşte drama cu mijloacele de azi ale unor imagini cinematografice fidele adevărului de atunci." (Magdalena Boiangiu)