Sprijinindu-se pe o seamă de documente medievale, studiul de faţă urmăreşte să descopere, în reţelele ce se înfiripă între texte dintre cele mai diverse (exegeza biblică, legende sau istorioare pilduitoare, comentarii ale liturghiei, relatări ale unor călătorii în Orient), coerenţa unei mitologii.
Această mitologie prinde contur în jurul utilizărilor liturgice şi al valorizărilor simbolice ale parfumurilor şi aromatelor pe care Evangheliile, prin gesturile făcute de Magi, de Maria Madgalena sau de Iosif din Arimateea, le evocă deja ca având o legătură aparte cu figura lui Hristos – Unsul lui Dumnezeu. Pornind de la aceste texte fundamentale, legendele medievale oferă un comentariu plastic al dogmei şi liturghiei şi înscriu aromatele într-un univers creştin în care istoria naturală, istoria sfântă şi istoria politică manifestă deopotrivă adevărul Revelaţiei. Descoperim astfel logica şi sensul unui ansamblu de practici şi de discursuri de o bogăţie impresionantă, care dau pregnanţă elementelor celor mai abstracte ale mesajului creştin.