Absentii

Absenţii, care reprezintă adevărata consacreare a autorului, este un roman grav si loial, subtil şi inteligent, al unei constiinţe surprinse în plină acuitate a crizei morale, un roman în sensul exact al cuvântului, intrucât concentrează în sine o viziune, nu numai originală, dar şi amplu integratoare, în faţa căreia situaţiile, faptele, detaliile, însoţite de o iradiaţie intelectuală şi afectivă, devin subsumabile (...) Paradoxal, deşi eroul trăieşte senzaţia permanentă a crizei sale, senzaţia unei "sufocări", sentimentul dominant pe care ni-l transmite cartea e cel al unui aer pur; aceasta în ciuda climatului de oboseală, de epuizare şi "înfrângere" în care trăieşte eroul lui Buzura.