Contabilitatea de gestiune vizează un spectru informaţional amplu, variind de la informaţii primare, bazate pe un “simplu” calcul de cost, până la decizii manageriale esenţiale în activitatea unei întreprinderi, gen “a produce sau a cumpăra”. Deşi la o primă vedere, contabilitatea de gestiune riscă să fie privită chiar şi ca o “anexă” facultativă a contabilităţii financiare de către un utilizator mai puţin avizat, dat fiind faptul că, potrivit legislaţiei din România, “modul de organizare a contabilităţii de gestiune rămâne la latitudinea fiecărei întreprinderi”, cunoaşterea avantajelor ce sunt generate de utilizarea corectă a tehnicilor şi metodelor specifice reprezintă un atu important pentru orice competitor din sfera producţiei sau serviciilor.
Principalele avantaje ce le generează consultarea acestei lucrări:

Oferă o viziune de ansamblu asupra utilităţii cunoaşterii structurii costurilor în cadrul unei întreprinderi, respectiv a faptului că determinarea unui cost este “o opinie dependentă de referenţialul ales” şi că o gestionare adecvată a unei afaceri implică determinarea unui cost relevant pentru afacerea respectivă;
Oferă exemple practice privind utilizarea diverşilor algoritmi de calcul a costurilor, în acest sens fiind exemplificate practic metodele de calcul utilizate în prezent în România (metoda globală, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda standard cost), exemple dublate de o analiză critică ce relevă avantajele şi dezavantajele utilizării acestor metode;
Oferă exemple practice şi punctează implicţiile utilizării calculului costurilor de tip parţial (metoda direct costing);
Oferă exemple practice şi punctează implicaţiile utilizării metodelor moderne de calculaţie a costurilor (metoda target-costing, metoda ABC, Time Driven ABC, metoda UVA);
Oferă un exemplu practic complex privind contabilizarea operaţiilor specifice determinării costurilor în cadrul contabilităţii de gestiune potrivit modelului de contabilizare propus de Ministerul Finanţelor, dar şi un model de contabilizare alternativ, ce ar putea fi folosit de practicieni în vederea eliminării unor limite existente în modelul precedent (spre exemplu: posibilitatea recunoaşterii cheltuielilor supletive şi ale celor neîncorporabile, recunoaşterea costului subactivităţii).